• 

Am scris cartea „O Româncă la Paris” cu mare ușurință și pe neașteptate. Am avut șansa extraordinară să găsesc o editură de prestigiu ca să mi-o editeze: Editura Institutului European din Iași. (Toate acestea depășesc așteptările mele căci nici nu aș fi putut sa-mi imaginez acestea acum un an!) Am să va povestesc într-un alt articol care au fost „factorii declanșatori” ai acestor evenimente din viața mea actuală. Pentru moment aș dori să împărtășesc cu voi spaimele mele actuale.

Cartea va apărea peste câteva zile! Dar unde o să se găsească? Doamna secretară de la Editură m-a asigurat că o vor trimite la bibliotecile mari (Biblioteca Națională a României, etc.) și la ceva librării. Se va putea cumpăra online pe situl Editurii.

Sunt mai mult decât onorată! (O să povestesc în alt articol amintiri pline de duioșie care leagă anii adolescenței mele de Biblioteca Națională…)

Dar acum mi se impune în conștiință o întrebare simplă și violentă: de unde, cum, prin ce mijloace va ajunge cartea „O Româncă la Paris” la public? Cine va ști că există? Titlul cărții este atrăgător, – ar putea „agăța” interesul publicului -, dar dacă nimeni nu poate auzi de el prin vreun canal : presă, radio, televiziune, etc?… (De mine, ca autor, nimeni nu a auzit căci nu am scris decât această carte; numele meu nu stârnește nici un interes, cu toate că are rezonanțe foarte frumoase: Octavia Zaharia!)

Conștientă de toate acestea și uitându-mă aproape cu disperare la laptopul așezat „liniștit” pe masa de la bucătărie, – locul meu de muncă și inspirație-, pun întrebarea pe Google, iar răspunsul îmi apare prompt, în 8 puncte: Andrei Ruse de la Hyperliteratura explică că, pentru promovarea unei cărții, este indispensabil sa pui în practică opt „porunci”:

Prima din cele opt „porunci” este următoarea: trebuie să ai un Blog!...Si astfel spaimele mele au început și nu o să se termine până la ultima „poruncă”! (Nu voi numi toate celelalte „porunci” căci vă veți speria și voi…)

Neam de neamul meu nu a avut un Blog!… Este de înțeles!!! Iar eu am trăit bine, în pace cu mine însămi și cu lumea…fără Blog ( timp de lungi perioade din viață chiar fără televizor!) Acum, să fiu obligată să intru într-o lume absolut străină? (Mă întreb chiar dacă am consultat vreodată un Blog până acum?…Poate fără să știu…)

Gândindu-mă mai bine la cartea mea, a trebuit să recunosc că, fiind ea „tinerică” – va face peste câteva zile un anișor – s-a născut în epoca digitală. A beneficiat din prima clipă de mijloacele noi de expresie: telefoane, email-uri cu nemiluita, mesaje internaționale…Fiecare capitol, pe măsură ce îl scriam, făcea zilnic zeci de mii de kilometri!? Corectorii, cititorii, „fanii”, au fost de la început activi și au participat la nașterea ei: este cu adevărat o carte interactivă! (Vă voi da mai multe detalii când voi scrie povestea cărții).

Ca să revin la spaimele mele cu Blogul, Facebook-ul, etc, etc, i-am deschis imediat cărții un Blog special, o pagină specială de FB și apoi m-am blocat. M-a blocat în primul rând teama de a nu scrie prostii care sa plece prin lumea largă…Consultând diverse situri pedagogice pentru blogger debutanți, nu înțelegeam vocabularul lor, ce vor de la mine și cum să încep.

Și am început…

Azi și ieri