Categorie: Azi și ieri

In altă lume

Cum pun o poză sau un comentariu pe Facebook – în limba română, cel mai des – primesc un like din Sahara. Pe Messenger pot schimba și vești personale cu Myriam – ne trimitem poze… Până acum, cunoscând afecțiunea ei față de mine, mă bucuram de modestele noastre mesaje reciproce și mi se părea ceva…

Citește mai mult pe In altă lume

Teatrul și Conservatorul din Chatillon

(Ciclul „Totdeauna este loc pentru speranță” 3/3) Trebuie să recunosc că suntem privilegiați în orășelul Chatillon: 20 de minute pe jos de Teatru, de Conservator și de Biserică! (Această conștiință de „privilegiu” s-a întărit în timpul revoltei „vestelor galbene”: sunt localități în Franța unde nu există nici Oficiu postal, sau farmacie, sau brutărie…Pentru teatru, conservator…

Citește mai mult pe Teatrul și Conservatorul din Chatillon

Personajele mele

„Așa cum Seherazada își salva viața povestind basme, tot astfel eu mi-o salvez pe a mea, – sau mi-o păstrez – , scriind”. (Sören Kierkegaard, „Jurnalul seducătorului”). În căutarea personajului? În sâmbăta asta, în loc să caut parcuri înverzite, ar fi trebuit să-mi caut măcar un personaj: m-am înscris de două săptămâni la un curs…

Citește mai mult pe Personajele mele

Lumină lină de septembrie

Sâmbăta asta, un soare dulce ne încălzea inimile. Îl întreb pe Mohamed: „unde vrei să mergem”? Și ca aproape totdeauna îmi răspunde: „în Grădina Luxemburg” (Le Jardin du Luxembourg). „De acolo, putem coborî pe Bulevardul Saint Michel, ori ne îndreptăm spre Pantheon, – centrul Parisului-”.… Dar, deseori, pierzându-ne de plăcere pe aleile parcului, uităm de…

Citește mai mult pe Lumină lină de septembrie

Vis frumos – Vis urât

Visul urât de la început de vară era pe sfârșite: eu eram aproape vindecată în urma căzăturii pe scări de la Câmpina, Mohamed era aproape vindecat de boala lui acută, mașina accidentată a fost reconstituită cu chiu cu vai, așa că am intrat amândoi într-o convalescență activă. Am început plimbările prin parcuri și piscina: cursuri…

Citește mai mult pe Vis frumos – Vis urât

Dialog în piscină

Cu Mirela mă întâlnesc câteodată în piscină. Amândouă frecventăm același club de sport dar posibilitatea de a ne afla în același timp, la același curs, este redusă, – clubul având o dimensiune industrială… Cum nu am în preajma mea la Paris pe nimeni cu care să pot vorbi românește (în afară de nepoatele mele), cele…

Citește mai mult pe Dialog în piscină

Poșeta pierdută

Era trecut de ora 10 seara când ne întorceam spre casă după o plimbare nereușită. Mohamed îmi face o remarcă: „Până acum nu ai pierdut niciodată o poșetă, cum se face că tocmai acum s-a întâmplat?” M-am întrebat în mine însumi: „oare de ce îmi pune această întrebare? Vrea să spună că, cu înaintarea în…

Citește mai mult pe Poșeta pierdută

Ți se urcă repede la cap !

Puterea, succesul, mândria națională... sau cum pot tulbura viața politică și liniștea publică din Franța niște raci uriași într-o farfurie, sau Cupa de fotbal a Africii! Voi povesti câteva evenimente petrecute zilele acestea la Paris și care stârnesc în mintea mea această zicală românească: „Ți se urca repede la cap”! Puterea Acum câteva zile, un…

Citește mai mult pe Ți se urcă repede la cap !

Requiem

Aseară am trăit momente cutremurătoare. Muzica lui Verdi din Messa da Requiem este zguduitoare. Cascadele de sunete ale corzilor, țipetele alămurilor (trompete, tromboane, tube), vocile disperate ale cântăreților vin spre noi cu forta apocalipsului. Dies irae, dies illa, solvet saeclum in favilla…Quantus tremor est futura, quando judex este venturas, cunta stricte discursurus! (Zi de mănie!…

Citește mai mult pe Requiem

Miss Univers

Ieri Victoria ne-a invitat la ea. Ea este „animatoarea clubului nostru” de conversații în limba engleză. Are o casă foarte frumoasă, spațioasă și, ce este esențial, este generoasă și îi place convivialitatea. Am început întrunirea noastră cu jocuri de societate. Printre altele, am fost invitați cu toții să ne caracterizăm reciproc până se ajungea la…

Citește mai mult pe Miss Univers

Vii cu mine în paradis?

De pe data de 10 mai, când am ispitit pe Mohamed să mănânce trei mici la Cabana Trei Brazi de la Predeal, necazurile nu s-au mai oprit! Starea de sănătate s-a ameliorat, dar încă este hrănit prin perfuzii, la domiciliu. A fost un bolnav destul de liniștit și răbdător, dar timpul devine lung…Cum a învățat…

Citește mai mult pe Vii cu mine în paradis?

Răscoala

Răscoala „vestelor galbene” a luat prin surprindere pe toată lumea. Nimeni nu se aștepta ca răzmerița să plece de la poporul francez, bine instalat în aceste regiuni de veacuri, cu venituri convenabile și familii bune. Toți se temeau de mișcări puternice din banlieu-uri, sau ale tineretului îngrijorat de viitorul care-l așteaptă, ale șomerilor fără mari…

Citește mai mult pe Răscoala

Zâmbetul Papei

Cu câtva timp în urma am fost în Cetatea Eternă de Paști. Doream să particip la Slujbele din Săptămâna Mare, așa că am optat pentru un cartier bun din Roma: parohia Santa Maria Maggiore. Cum memoria selectează peste ani numai ce vrea ea, o să vă împărtășesc amintirea câtorva momente sau „priveliști”: prima este plafonul…

Citește mai mult pe Zâmbetul Papei

Liliacul

„Românca de la Paris” a ajuns ieri în Câmpina și a trăit momente de extaz în țara dorului… In mod paradoxal, viziunea tânărului liliac din curtea surorii mele mi-a adus aminte de unde vin…. Ziua a început la Paris, în Aeroportul Charles de Gaulle, acest Babilon modern, plin de lume, de toate culorile și originile,…

Citește mai mult pe Liliacul

Satul Bercy în ziua de Paști

Ziua de Paști era doar în sufletul meu! În Apus, Paștele s-a sărbătorit duminica trecută iar acum multă lume este deja în vacanță, pe undeva…Mesajele pe care le primeam din țară, fotografiile cu ouă și cozonaci de pe Facebook, îmi alinau un pic singurătatea… Nu i-am mărturisit lui Mohamed nostalgiile mele (căci și el are…

Citește mai mult pe Satul Bercy în ziua de Paști

„Le Pont des Arts”

Ce frumusețe această pictură de Jean Dufy! În culori proaspete și primăvăratice, privirile ne sunt purtate de apele fluviului Sena până în inima Parisului: în centru domină cu eleganță și semeție catedrala Notre-Dame. În dreapta picturii vedem Palatul Luxembourg (azi, clădirea Senatului) și Panteonul – tot atâtea simboluri ale istoriei poporului francez de ieri și…

Citește mai mult pe „Le Pont des Arts”

Slujba de Înviere

Am să depăn câteva amintiri care mă leagă de Catedrala Notre-Dame: momente de nostalgie, seninătate și chiar amuzament. Mai de mult, înainte ca nepoții mei să vină la Paris, mă simțeam foarte singură: nu aveam cu cine să sărbătoresc Paștele! (Cred că mulți dintre românii din diaspora trăiesc cu nostalgie intensă acest timp binecuvântat, dar…

Citește mai mult pe Slujba de Înviere

Povestea din spatele poveștii

La sfârșit de an – și asta de mai mult de 25 de ani – Suzanne, prietena mea din Elveția îmi scria o scrisoare lungă. Îmi povestea despre studiile ei, despre competițiile sportive la care participase, despre familia ei, despre prietenii ei, stagiile de formație profesională, despre elevi, sau despre plimbările ei prin munți și…

Citește mai mult pe Povestea din spatele poveștii