Ferrari
10 kilometri
Muntele de aur și zeul izvoarelor
Du-te-vino
In altă lume
Cum pun o poză sau un comentariu pe Facebook – în limba română, cel mai des – primesc un like din Sahara. Pe Messenger pot schimba și vești personale cu Myriam – ne trimitem poze… Până acum, cunoscând afecțiunea ei față de mine, mă bucuram de modestele noastre mesaje reciproce și mi se părea ceva…
Un cadou de Crăciun
Unanimitate și unitate
Milioane de crizanteme
Civilizație masculină-3
Civilizație masculină-2
Civilizație masculină – 1
Improvizație
Bombă în guvern
Ave Maria
Roșu și negru
Sunete și lumini în cascadă
Pustnici în țara vulcanilor tineri
Cu domiciliu forțat
In căutarea melodiei
Teatrul și Conservatorul din Chatillon
(Ciclul „Totdeauna este loc pentru speranță” 3/3) Trebuie să recunosc că suntem privilegiați în orășelul Chatillon: 20 de minute pe jos de Teatru, de Conservator și de Biserică! (Această conștiință de „privilegiu” s-a întărit în timpul revoltei „vestelor galbene”: sunt localități în Franța unde nu există nici Oficiu postal, sau farmacie, sau brutărie…Pentru teatru, conservator…
Biserica din cartier, sau – timp adânc și piruete
Personajele mele
„Așa cum Seherazada își salva viața povestind basme, tot astfel eu mi-o salvez pe a mea, – sau mi-o păstrez – , scriind”. (Sören Kierkegaard, „Jurnalul seducătorului”). În căutarea personajului? În sâmbăta asta, în loc să caut parcuri înverzite, ar fi trebuit să-mi caut măcar un personaj: m-am înscris de două săptămâni la un curs…
Lumină lină de septembrie
Sâmbăta asta, un soare dulce ne încălzea inimile. Îl întreb pe Mohamed: „unde vrei să mergem”? Și ca aproape totdeauna îmi răspunde: „în Grădina Luxemburg” (Le Jardin du Luxembourg). „De acolo, putem coborî pe Bulevardul Saint Michel, ori ne îndreptăm spre Pantheon, – centrul Parisului-”.… Dar, deseori, pierzându-ne de plăcere pe aleile parcului, uităm de…
Vis frumos – Vis urât
Visul urât de la început de vară era pe sfârșite: eu eram aproape vindecată în urma căzăturii pe scări de la Câmpina, Mohamed era aproape vindecat de boala lui acută, mașina accidentată a fost reconstituită cu chiu cu vai, așa că am intrat amândoi într-o convalescență activă. Am început plimbările prin parcuri și piscina: cursuri…
Dialog în piscină
Cu Mirela mă întâlnesc câteodată în piscină. Amândouă frecventăm același club de sport dar posibilitatea de a ne afla în același timp, la același curs, este redusă, – clubul având o dimensiune industrială… Cum nu am în preajma mea la Paris pe nimeni cu care să pot vorbi românește (în afară de nepoatele mele), cele…
Poșeta pierdută
Era trecut de ora 10 seara când ne întorceam spre casă după o plimbare nereușită. Mohamed îmi face o remarcă: „Până acum nu ai pierdut niciodată o poșetă, cum se face că tocmai acum s-a întâmplat?” M-am întrebat în mine însumi: „oare de ce îmi pune această întrebare? Vrea să spună că, cu înaintarea în…
Ți se urcă repede la cap !
Puterea, succesul, mândria națională... sau cum pot tulbura viața politică și liniștea publică din Franța niște raci uriași într-o farfurie, sau Cupa de fotbal a Africii! Voi povesti câteva evenimente petrecute zilele acestea la Paris și care stârnesc în mintea mea această zicală românească: „Ți se urca repede la cap”! Puterea Acum câteva zile, un…
Requiem
Aseară am trăit momente cutremurătoare. Muzica lui Verdi din Messa da Requiem este zguduitoare. Cascadele de sunete ale corzilor, țipetele alămurilor (trompete, tromboane, tube), vocile disperate ale cântăreților vin spre noi cu forta apocalipsului. Dies irae, dies illa, solvet saeclum in favilla…Quantus tremor est futura, quando judex este venturas, cunta stricte discursurus! (Zi de mănie!…
Totdeauna este loc pentru speranță (1/3)
Châtillon este un oraș-satelit de lângă Paris (3 km). Are 33.000 de locuitori și se află în Departamentul Hauts-de-Seine. Noi locuim la Châtillon de 4 ani. (Înainte locuiam într-o rezidență bine situată la Vanves, dar fără ascensor. Acesta este motivul mutării: căutam un imobil mai bine izolat termic-fonic și cu ascensor). Ar fi trebuit să…
Citește mai mult pe Totdeauna este loc pentru speranță (1/3)
Miss Univers
Ieri Victoria ne-a invitat la ea. Ea este „animatoarea clubului nostru” de conversații în limba engleză. Are o casă foarte frumoasă, spațioasă și, ce este esențial, este generoasă și îi place convivialitatea. Am început întrunirea noastră cu jocuri de societate. Printre altele, am fost invitați cu toții să ne caracterizăm reciproc până se ajungea la…
Vii cu mine în paradis?
De pe data de 10 mai, când am ispitit pe Mohamed să mănânce trei mici la Cabana Trei Brazi de la Predeal, necazurile nu s-au mai oprit! Starea de sănătate s-a ameliorat, dar încă este hrănit prin perfuzii, la domiciliu. A fost un bolnav destul de liniștit și răbdător, dar timpul devine lung…Cum a învățat…
Răscoala
Răscoala „vestelor galbene” a luat prin surprindere pe toată lumea. Nimeni nu se aștepta ca răzmerița să plece de la poporul francez, bine instalat în aceste regiuni de veacuri, cu venituri convenabile și familii bune. Toți se temeau de mișcări puternice din banlieu-uri, sau ale tineretului îngrijorat de viitorul care-l așteaptă, ale șomerilor fără mari…
Emmanuel Macron, un căpitan înaintea navei
Emmanuel Macron a fost un „copil minune”, un adolescent care „știa totul despre toate” – după spusele fiicei lui Brigitte, Laurence Auziere, colegă de clasă cu Emanuel la liceul „La Providence” din Amiens -. Din fragedă tinerețe și până în ziua de azi a urmărit cu dragostea lui femeia iubită, Brigitte, și astfel a devenit,…
Citește mai mult pe Emmanuel Macron, un căpitan înaintea navei
Zâmbetul Papei
Cu câtva timp în urma am fost în Cetatea Eternă de Paști. Doream să particip la Slujbele din Săptămâna Mare, așa că am optat pentru un cartier bun din Roma: parohia Santa Maria Maggiore. Cum memoria selectează peste ani numai ce vrea ea, o să vă împărtășesc amintirea câtorva momente sau „priveliști”: prima este plafonul…
Jurnal de călătorie în 12 capitole
Voi împărtăși aici prietenilor mei câte ceva din cele două săptămâni petrecute în țară (4 mai – 20 mai 2019). Fotografia de la începutul Jurnalului nu a inspirat scrierile mele, dar mi-a plăcut această imagine care ia timpul cu ea… Ce și cum vă voi povesti, sunt istorii de AZI și de ACUM. Această ultimă…
Liliacul
„Românca de la Paris” a ajuns ieri în Câmpina și a trăit momente de extaz în țara dorului… In mod paradoxal, viziunea tânărului liliac din curtea surorii mele mi-a adus aminte de unde vin…. Ziua a început la Paris, în Aeroportul Charles de Gaulle, acest Babilon modern, plin de lume, de toate culorile și originile,…
Satul Bercy în ziua de Paști
Ziua de Paști era doar în sufletul meu! În Apus, Paștele s-a sărbătorit duminica trecută iar acum multă lume este deja în vacanță, pe undeva…Mesajele pe care le primeam din țară, fotografiile cu ouă și cozonaci de pe Facebook, îmi alinau un pic singurătatea… Nu i-am mărturisit lui Mohamed nostalgiile mele (căci și el are…
„Le Pont des Arts”
Ce frumusețe această pictură de Jean Dufy! În culori proaspete și primăvăratice, privirile ne sunt purtate de apele fluviului Sena până în inima Parisului: în centru domină cu eleganță și semeție catedrala Notre-Dame. În dreapta picturii vedem Palatul Luxembourg (azi, clădirea Senatului) și Panteonul – tot atâtea simboluri ale istoriei poporului francez de ieri și…
Slujba de Înviere
Am să depăn câteva amintiri care mă leagă de Catedrala Notre-Dame: momente de nostalgie, seninătate și chiar amuzament. Mai de mult, înainte ca nepoții mei să vină la Paris, mă simțeam foarte singură: nu aveam cu cine să sărbătoresc Paștele! (Cred că mulți dintre românii din diaspora trăiesc cu nostalgie intensă acest timp binecuvântat, dar…
Amintiri de familie: scriere la „opt mâini”
În luna august 2017 am primit un e-mail de la fratele meu Paul în care ne invita pe noi frații, să scriem, „într-un stil liber, episodic, polifonic, impresionist, ne cronologic și bineînțeles, subiectiv”, amintiri de familie. A adăugat în e-mail un citat – dialog din „Unchiul Vania” de Cehov: „…Astrov (medic de țară) : Mă…
Citește mai mult pe Amintiri de familie: scriere la „opt mâini”
O carte electronică (sau interactivă?)
Imediat ce mi-a venit ideea să împărtășesc amintirile mele de la Paris cu familia – și câțiva prieteni foarte apropiați-, am pus mâna pe telefon și i-am invitat în trecutul meu parizian -și nu numai-…Le-am cerut adresele e-mail și le-am spus cum vom „funcționa”: eu le voi trimite fiecare capitol pe măsură ce îl scriu,…
Povestea din spatele poveștii
La sfârșit de an – și asta de mai mult de 25 de ani – Suzanne, prietena mea din Elveția îmi scria o scrisoare lungă. Îmi povestea despre studiile ei, despre competițiile sportive la care participase, despre familia ei, despre prietenii ei, stagiile de formație profesională, despre elevi, sau despre plimbările ei prin munți și…
O Româncă la Paris 