Mama mea iubea crizantemele. Pe masa din sufragerie, toamna, domnea un buchet de crizanteme: flori solare, curajoase și rezistente la vreme frumoasă, la vreme urâtă, – vreme de toamnă…

Când am vrut să cumpăr un buchet de crizanteme pentru salonul nostru din Paris, Mohamed a refuzat categoric: sunt florile morților, mai bine zis ale cimitirelor – toată lumea cumpără crizanteme pentru a le duce la morminte.

Deși în Biserica Catolică pomenirea tuturor morților este pe 2 noiembrie – căci pe 1 noiembrie este marea Sărbătoare a Tuturor Sfinților – , în tradiția poporului francez lumea merge la cimitir pe 1 noiembrie …

Astfel asistăm la un adevărat pelerinaj național încrucișat pe mii de kilometri: majoritatea familiilor se duc să onoreze pe cei plecați dintre ai lor spre alte tărâmuri… Chiar dacă mormintele celor dragi sunt la sute de kilometrii, ei se deplasează acolo, curăță, spală mormintele și pun ghiveciul cu crizanteme.

Astfel, cu săptămâni înainte, trotuarele din fața florăriilor sunt invadate de culorile florilor de toamnă! (Se pare că cifrele de afaceri ale sărbătorii Halloween nu au depășit niciodată în Franța cifrele de afaceri ale florăriilor pentru Sărbătoarea tuturor sfinților de la 1 noiembrie: se vând milioane de crizanteme.)

Monștri și bomboane

Deși Holloween este un obicei recent în Franța, – a început să se dezvolte de pe la 1990-1991 – cunoaște un succes colosal, cu deosebire în lumea copiilor. Ce poate să placă mai mult unor băiețași sau unor fetițe decât să se deghizeze în fantome, schelete sau vampiri și să se mâzgălească pe față în voie, să iasă așa din casă, să se întâlnească cu colegii și să plece în cete pe la oameni!!! Tradiția vrea ca lumea să le dea bomboane și fructe.

În afară de plăcerile copiilor de care am amintit (deghizarea plină de imaginație, împărtășirea bucuriei în grupul amicilor lor și bomboanele), jocul acesta le-ar diminua spaimele pe care lumea tenebroasă și misterioasă a fantomelor, al vrăjilor, a morților, ar aduce-o cu ea.

Să nu uităm însă că, în zilele noastre, copiii sunt „mari consumatori” ai filmelor de groază – cu vampiri, cu monștri de tot felul – unde magii și violențe crează o lume stranie, înspăimântătoare.

Și în basmele copilăriei noastre exista câte un balaur, câte-o vrăjitoare sau vreun drăcușor, dar noi doream să semănăm cu Ileana Cosânzeana, – blondă, cu păr lung și isteață foc -, iar prințul cel frumos și curajos ne făcea să visăm deja… Dar în nici un caz nu ne trecea prin cap să ne transformăm în balauri sau draci împielițați!

Bineînțeles că, gusturile copiilor de astăzi sunt manipulate nu numai cu filme și povești dar și cu multe produse derivate, căci comerțul a acompaniat și a stimulat „din toate puterile” succesul acesta imens: costume de tot felul, bomboane, dulciuri și dovleci.

Oamenii de cultură și instituțiile religioase din Franța (și din alte țări europene) sunt bineînțeles ostile acestor noi tradiții, care „vrăjesc” noua generație.

Halloween ne-a venit în Franța – în Europa – din America de Nord, dar nici acolo nu e prea vechi: pe la sfârșitul secolului XIX sosise odată cu emigrația irlandeză. În zilele noastre, în America și Canada, această sărbătoare a atins proporții uriașe: aproape 60% dintre familii sărbătoresc Halloween.

O sărbătoare ancestrală

Chiar astă seară am urmărit la televizor o emisiune din țara druizilor, Irlanda, cu rituri și tradiții milenare de pe vremea celților: profundă intimitate cu natura, comuniune cu arborii și cu spiritele.

Pe 31 octombrie, irlandezii sărbătoresc Halloween – care își trage originea din sărbătoarea celtică, Samain. Ea marchează sfârșitul anotimpului luminos și începutul anotimpului întunecos. Aceste momente sunt trăite ca un timp în afara timpului… În acea zi, porțile între lumea celor vii și lumea celor morți se deschid și, după legendă, fantomele celor morți vizitează pe cei vii. Pentru a se proteja și a îndepărta spiritele și a scăpa de angoasă și de spaimă, cei vii făceau zgomot mare, purtau măști, aprindeau focuri – de aici vine și tradiția dovlecilor cu chip de mască, iluminați din interior.

Această sărbătoare este păstrată în calendarul irlandez și după cristianizarea poporului, ca sărbătoare populară, cu manifestări de carnaval.

Numele acestei tradiții vine, ca origine, de la expresia engleză „All Hallows Eve”, ceea ce înseamnă „ajunul Tuturor-Sfinților” căci cade totdeauna pe 31 octombrie.

Până în secolul VIII, Sărbătoarea Tuturor Sfinților cădea în primăvară, după Rusalii, ca și în Biserica Orthodoxă. Vrând să creștineze aceste tradiții păgâne, Papa Grigore al III-lea și Papa Grigore al IV au mutat sărbătoarea pe 1 noiembrie.

Eroii nu mor

In toate culturile și în toate epocile au existat și există cultul morților. Intre lumea de aici, a celor vii, și lumea de dincolo, a celor „adormiți”, hotarul este permeabil, adică există legături foarte puternice.

Nu numai tradițiile mistice ale diferitelor comunități și popoare ne mărturisesc despre aceste legături, ci și cultul eroilor mitici, a marilor conducători de popoare, – fie ei faraoni, împărați sau regi -, a eroilor naționali din toate domeniile, a marilor exploratori, a savanților, scriitorilor, starurilor din sport și din showbiz-ul zilelor noastre…

Eroii nu mor! Dau trei exemple din lumi, epoci și cu valoare istorică total diferite: Faraonii Egiptului, Johnny Hallyday si Charles De Gaulle.

Faraonul, moștenitor ai dinastiei de zei-regi care se trage direct din Demiurg, este totodată om și zeu. După moarte, regenerat prin mumificare, el devine suveran suprem în Lumea de Dincolo. Astfel, faraonii și-au construit imense palate funerare – piramidele -, împodobindu-și trupul cu minunății care durează de milenii, crezând astfel că ajung la mântuirea veșnică.

Celalalt exemplu de erou care nu e lăsat sa moară este cel al cântărețului francez Johnny Hallyday. La ceremoniile funerare în 2017 s-au adunat să îl plângă peste 500 000 de fani și numeroase personalități, printre care 3 președinți ai Republicii: actualul președinte, Emanuel Macron, Francois Hollande și Nicolas Sarkozy. Chiar mort fiind, lansează discuri, are emisiuni la Televizor – în replay, bineînțeles – , iar suporterii sunt mereu activi, se îmbracă cum se îmbrăca idolul lor, afișează portretele lui prin case…Johnny a fost foarte iubit în timpul vieții, cântăreț de talie națională, dar după moarte este adulat!

Eroii nu mor! Deși, de cele mai multe ori în timpul vieții au combătut din greu pentru idealul lor, poate mai mult cu înfrângeri decât cu izbânzi, după moarte devin niște repere inconturnabile în domeniul în care au excelat, și gloria lor crește…

Voi lua din nou un exemplu din istoria Franței.

Am asistat acum câțiva ani la o emisiune populară la televizor cu tema: care este personalitatea franceză care a adus mai mult poporului francez și faimei țării în lume? Au fost în listă: scriitorul Victor Hugo, – cu romanele sale de grand succes mondial, „Mizerabilii” și „Notre-Dame de Paris” – , de asemenea, savanții Pierre și Marie Joliot-Curie, și alți artiști sau regi…A câștigat concursul Charles De Gaulle, șef al rezistenței între 1939- 1945 și președinte al Franței între 1958 și 1969.

M-am mirat! Mi-am dat seama însă, în decursul timpului că, tot ce a făcut De Gaulle, viața lui, toate discursurile lui, – Mohamed le cunoaște pe dinafară- , au rămas un reper inconturnabil pentru oamenii politici. Deși în timpul când a fost președinte, a avut o coaliție a unor generali de armată contra lui, deși a fost ținta unor tentative de asasinat, – iar în urma referendumului din 1969 și-a dat demisia – aureola lui crește odată cu timpul ce trece…

Cultul strămoșilor – cultul morților

Toate comunitățile își au eroii lor, toate popoarele și chiar umanitatea își are profeții ei – cei care transcend epoca și meleagurile în care au trăit și a căror influență și înțelepciune traversează timpul.

Multe popoare însă sunt mult mai modeste și-și onorează morții din familia lor, strămoșii lor. I-au respectat în viață și îi onorează mai mult încă după moarte ca pe ființe superioare care îi ocrotesc. În China, în Coreea de sud, Vietnam, India, Tailanda, la popoarele Africii sub-sahariene, zeii aceștia locali, familiali, sunt în comuniune strânsa cu cei vii. La sărbători, le prepară de mâncare, le tămâiază altarele cu respect și credință.

Tărâmul celălalt

Religiile monoteiste, – iudaismul, creștinismul si islamul -, în care fundamentul credinței este că „Unul este Dumnezeu”, s-au așezat cu imensă dificultate într-o lume plină de zei, de idoli, de vrăjitori și de superstiții de tot felul, de credințe de toate culorile. Toată această lume are însă tradițiile ei din vechime, împlântate adânc în viața, obiceiurile și sufletul lor. Din cauza aceasta, fenomenul religios este complex: este ghidat de teologie, dar nu este teologie, este luminat de scripturi, dar depășește scriptura, este organizat în ritualuri sfinte, dar nu este ritual.

Este viață și viața este un mister. Viața de aici și viața de dincolo…

Aici se află inima Sărbătorii Tuturor Sfinților de pe 1 noiembrie și pomenirea tuturor morților de pe 2 noiembrie: întâlnirea celor două lumi, cea a viilor și cea a morților.

Fiecare dintre noi, probabil, ne rugăm și ne gândim cu drag mai întâi la cei din familia noastră, care au plecat în cealaltă lume. Rugăciunea este un act de iubire, de speranță, de credință. Numai Dumnezeu poate să le dea „odihna cea veșnică”, numai Cel de Sus poate să ne conducă și pe noi în comuniunea cu El și cu cei dragi deja plecați în lumea de dincolo. În aceste zile lumile noastre se întrepătrund, frontiera se subțiază și cu sufletele ne lăsam îmbăiați de ocrotirea iubitoare a sfinților din ceruri, iar inimile noastre suspină în rugăciune pentru sufletele celor adormiți.

Astfel, sufletele noastre sunt invitate la o deschidere imensă, acolo unde toată umanitatea este chemată:

…După aceea m-am uitat și iată mulțime multă pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și având în mână ramuri de finic.Și mulțimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care șade pe tron, și dela Miel (Apocalipsa Sfântului Ioan, 7, 9-10).

Sărbătoarea Tuturor Sfinților și rugăciunile pentru morți de pe 1 și 2 noiembrie urmează calendarul catolic.

Și în Biserica Ortodoxă, pomenirea celor morți, rugăciunile pentru ei și pomana la cei săraci pentru sufletele lor sunt tradiții de primă importanță. Se fac rugăciuni și ceremonii de Sâmbăta morților, dar și în alte multe sâmbete din an, iar parastasele sunt tot atâtea momente de dragoste și grijă pentru sufletele morților. În calendarul ortodox, sărbătoarea tuturor sfinților este după Rusalii, dar sfinții sunt nu numai în calendar ci prin prezența lor inundă biserica: picturi minunate ne invită la comuniune cu sfinții și, împreună cu ei, preamărim pe Cel de Sus!

Bisericile de tradiție protestantă se țin la distanță de exagerări în cultul sfinților – și la idolatria care ar putea să-l suscite – și, mai mult încă, de acele practici religioase care bântuie din timpuri străvechi. Chemat la sfințenie prin Cuvântul Scripturii, credinciosul este eliberat de frici și spaime de tot felul, de fantome și spirite rătăcite, și se roagă cu încredere alături de creștinii din Biserica Universală: „odihna cea veșnică dă-le-o lor Doamne, și Lumina cea fără de sfârșit să le strălucească lor”!

Fericiți cei săraci cu duhul

Pe 1 Noiembrie, de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Biserica ne amintește prin glasul „Fericirilor” din Evanghelie, că sfințenia este modestă, la îndemâna tuturor, departe de gloria altarelor, de marii eroi ai umanității, de profeți și vraci…

Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor,

Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate,, că aceia se vor sătura.

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor.

Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul împotriva voastră, mințind din pricina Mea.

Bucurați-vă și va veseliți, că plata voastră multă este în ceruri… (Matei, 5,3-12)

Azi și ieri