Liliacul

„Românca de la Paris” a ajuns ieri în Câmpina și a trăit momente de extaz în țara dorului… In mod paradoxal, viziunea tânărului liliac din curtea surorii mele mi-a adus aminte de unde vin….

Ziua a început la Paris, în Aeroportul Charles de Gaulle, acest Babilon modern, plin de lume, de toate culorile și originile, plecând care încotro în lumea largă…

De la cumpărarea biletelor și până la București ne-am plimbat prin secolul 21: obținerea biletelor prin internet, rezervarea locurilor…Ajunși în aeroport, obținerea cardului de îmbarcare și chiar înregistrarea bagajelor am făcut-o singuri, la ghișeele automate, numai cu codul de bară.

Spațiu de la aeroport nu era gol : o mulțime de călători „zumzăia” în fața aparatelor…

Controlul de securitate a fost foarte dens, zborul cu avionul, – mulțumim Domnului-, s-a derulat excelent. Ajunși cu bine la Otopeni, nu ne-am mai găsit valiza. „Speriată” poate de atâtea performanțe digitale, nu a vrut să plece din Paris sau a plecat cu Air France în altă parte… (Astăzi ne-au adus-o acasă!)

Când am ajuns în Câmpina, un soare blând încălzea cerul deschis peste case. (Si aerul mi se părea curat, deși ferestrele mașinii erau închise!…)

Trecând pe străzile principale priveam vitrinele magazinelor care erau înveselite de tot felul de mărfuri vioaie. (Fără să vreau, gândul meu s-a întors îngrijorat spre Paris. Acolo, sâmbătă după amiaza, unele magazine din centru sunt închise cu obloane, cu șipci de lemn sau cu zăbrele: teama de violențe de stradă…Veștile au fost însă bune, demonstrația „jachetelor galbene” s-a derulat cu pace și fără excese…

Continuând drumul prin Câmpina spre cartierul Muscel, trecem pe lângă lacul încercuit cu alei molcome. Amintiri de joacă și de odihnă străbat peste podețe și copaci.

Giovana și Maria, jucăușe! (nepoatele mele)

Casele și vilele din cartierul Muscel sunt foarte îngrijite. Mă tot uitam în dreapta și stânga la grădini: peluze de iarbă, flori entuziaste, ca la un concurs de frumusețe. Este Primăvară…

In curtea sorei mele era un liliac tânăr înconjurat de lalele. (Este prima oară în viața mea în care mă aflu așa de aproape de un liliac!) Am intrat în intimitatea lui și l-am mângâiat…

Azi și ieri

octaviazaharia Vezi tot →

Privesc viata ! Unde ne duce ? Spre cei dragi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: