Satul Bercy în ziua de Paști

Ziua de Paști era doar în sufletul meu! În Apus, Paștele s-a sărbătorit duminica trecută iar acum multă lume este deja în vacanță, pe undeva…Mesajele pe care le primeam din țară, fotografiile cu ouă și cozonaci de pe Facebook, îmi alinau un pic singurătatea…

Nu i-am mărturisit lui Mohamed nostalgiile mele (căci și el are destule, pe care eu nu i le pot alina…) I-am spus că sunt dispusă să merg unde vrea el; soarele amestecat cu ploaia ne va face numai bine! Am plecat spre Bercy.

Bercy este un cartier din sud-estul Parisului, pe malul Senei. Odinioară era un cartier popular cu mare trafic comercial: aici se descărcau mărfurile care erau aduse pe Sena, mai ales vinul din Burgundia.

Paul Cezanne, „Sena la Bercy

Butoaiele cu vin erau purtate cu un tren de mărfuri și apoi depozitat.

In zilele noastre și încă din anii ’80, cartierul a fost transformat: s-a construit un mare Palat pentru Sport și pentru concerte: Paris-Bercy. Apoi s-a creat noua clădire a Ministerului de finanțe, supranumit „Le Paquebot„, „Nava”. (Am citit de curând o carte scrisă de Marion L’Hour și Frederic Says, „În infernul de la Bercy”, „această casă care te face să devii nebun”!)

„Le Paquebot”

Cei ce vor să se plimbe liniștiți prin cartierul Bercy se îndreaptă însă spre Bercy-Sat, cunoscut sub numele de Cour Saint-Emilion. Acesta este cartierul de depozite de vin de altădată, care de prin anii 2000 s-a transformat într-un foarte chic cartier comercial: magazine, restaurante, muzicieni de stradă și bineînțeles, zonă pietonală. Șinele de tren au rămas numai ca vestigii ale unui alt veac…

La Cour Saint-Emilion

In depărtare, unde se sfârșește aleea, se vede un bloc de locuințe: chiar acolo locuiește Maria, nepoata mea și Jerome, logodnicul ei. Azi ei nu erau acasă, așa că nu am avut bucuria să îi vedem.

Alături de străduța aceasta, „La Cour Saint-Emilion„, de obicei foarte animată, se află Parcul Bercy. Este un parc compus din trei grădini, iar trecerea de la prima spre a doua se face prin două pasarele care sunt arcuite deasupra străzii Joseph-Kessel.

Grădinile acestea sunt variate și vii căci, pe lângă peluze de iarbă și cortine de flori, parcul este deschis școlarilor pentru activități botanice: gradină de legume pedagogică, viță de vie, grădină de trandafiri etc.

Grădina pedagogică

Astăzi parcul era foarte liniștit. Cum spuneam, elevii sunt în vacanță și era duminică…

In Parcul Bercy, în ziua de Paști (2019)

Cititorii mei au înțeles că invitația mea de a împărtăși cu ei nostalgia și balansarea noastră liniștită prin cartierele Parisului în ziua de Paști nu mai este de actualitate anul acesta: a rămas numai povestirea… Acum umbrele unui oraș descompus nu iartă sărbătorile…„Cour Saint-Emilion”, de obicei un cartier așa animat, plin de cafenele și restaurante cu terase îmbietoare, cu magazine-Bio pentru plimbăreții de duminică, acum este redus la o simplă stradă de trecere cu aspect învechit. Un gând banal îmi trece prin cap: încă un cartier sinistrat!

De obicei în această perioadă ne consolăm cu parcurile, unde natura totuși înverzește iar copacii nu mor de pe un an la altul…De data aceasta și intrarea în Parcul Bercy l-am trăit cu inima strânsă. Deși curățit de orice urmă de bătaie, în aer vibra încă nenorocirea…

Sărbătoare sălbatică

Cum poate o sărbătoare să fie sălbatică?

Astfel au anunțat jurnaliștii de la radio și televiziune evenimentul din Paris din seara de 1 Mai: 300 de tineri și-au dat întâlnire în Parcul Bercy. Ce voiau ei să sărbătorească? Paștele trecuse deja de o lună pe meleagurile acestea, iar sărbătorirea zilei de 1 Mai, cum ar fi putut să-i inspire pe ei, în marea majoritate fără lucru, fără cursuri la licee sau facultăți și ascunși-izolați prin modestele lor locuințe deja de prea mult timp???

Într-un elan de libertate „sălbatică” au dorit să se întâlnească, să respire împreună aerul de seara…

Cette image a un attribut alt vide ; le nom du fichier est img_3213.jpg

Se cunoșteau numai de pe internet: știau că sunt tineri și dornici de o frântură de libertate. Cu frica în sân de repercusiuni au avut clipele lor de revoltă (de veselie?!)

Când scriu „clipe”, nu exagerez: peste câteva minute polițiști cu căști, scuturi, gloanțe LBD și gaze lacrimogene i-au împrăștiat pe tineri cu cea mai mare eficacitate (poate vecinătatea cu „Paquebot-ul” -cu Ministerul de finanțe- explică faptul că poliția a apărut instantaneu, „ca din iarbă verde”!?)

Nenorocirea

Această reacție disproporționată a poliției față de o reuniune „ilegală” a 300 de persoane în Parcul Bercy nu aș numi-o nenorocire, dacă nu s-ar înscrie într-un plan societal masiv de izolare. Este drept că, teama de acești dușmani insidioși care „ne pândesc” peste tot ne-a blocat conștiințele: îi amenințăm pe copii cu virușii de la cea mai fragedă vârstă, deseori îi închidem pe școlari în case – să-și facă lecțiile în fața ordinatoarelor – îi blocăm pe tineri ca să-și trăiască tinerețea sau să-și făurească proiecte de viitor, etc. Aceasta este o nenorocire căci este contrar naturii. Chiar un pom răzleț într-un deșert sau un Robinson Crusoe uitat pe undeva, au puține șanse de viață căci, natural, pomul se află într-o livadă – sau într-o pădure -, animalele în turme sau în hoarde, iar oamenii, totdeauna în grup, în societate. Și nu într-o societate virtuală, digitală, manipulabilă la infinit, ci în grupul lui uman: în familia sa, în clasa de la școală, în tribul din care face parte, în biserica lui, orchestra lui și între prietenii lui.

„Nu revendicăm nimic altceva decât să fim liberi!”

Chiar în situații extreme și „nenorocite” – totdeauna există societate: mă gândeam la tranșeele din războaie, la deținuții din închisori, la muncitorii cu ziua, la femeile din harem: toți trăiesc în „comunitate” și nu aruncați în colțuri de case, ca noi cei de astăzi, interziși de grup!

Ca să revin la zilele noastre, redevenim conștienți treptat de nocivitatea legilor de urgență sanitară, de supunere a întregii societăți la decizii puternice emanate de „Consiliul Științific de Apărare contra virușilor”. Ar fi trebuit mai mult discernământ, suplețe și încredere în populația adultă (și responsabilă!)

Conducătorii popoarelor -și a poporului francez- au avut sarcina istorică de a „naviga” între necesitatea apărării sănătății populației și menținerea funcționării societății într-o lume în care lobbying-ul marilor laboratoare farmaceutice, negocierea între state și manipularea la nivel internațional sunt războaie moderne.

Fie ca pacea și bucuria pascală să consoleze și să întărească speranța noastră…

Azi și ieri

octaviazaharia Vezi tot →

Privesc viata ! Unde ne duce ? Spre cei dragi!

3 comentarii Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: