Vii cu mine în paradis?
De pe data de 10 mai, când am ispitit pe Mohamed să mănânce trei mici la Cabana Trei Brazi de la Predeal, necazurile nu s-au mai oprit! Starea de sănătate s-a ameliorat, dar încă este hrănit prin perfuzii, la domiciliu. A fost un bolnav destul de liniștit și răbdător, dar timpul devine lung…Cum a învățat să se de-branșeze singur de perfuzii, săptămâna aceasta am început sa ne plimbăm prin împrejurimi.
– In PARADIS!
Semnalul de plecare este această întrebare: astăzi vrei să vii cu mine în paradis? Cum amândoi suntem motivați, plecăm…
Chatillon, orașul unde locuim de 4 ani, nu este frumos, dar în împrejurimi avem locuri superbe pe care le descoperim treptat. Primul mare atu este apropierea de Paris: la vreun sfert de oră cu mașina, autobuze, metrou, etc
Dar tot la un sfert de oră cu mașina, dacă o luăm în sens contrar față de direcția Parisului, către sud-vest, în Departamentul Haute de Seine, întâlnim o ghirlandă de parcuri și păduri: locuri de frumusețe și contemplație.
Nici nu știu cu care să încep, deci o să încep cu prima zi de plimbare:
Le Parc de Seaux (Parcul de la Seaux). Este un parc foarte vast, cu peisaje variate, o replică a Parcului Castelului de la Versailles. Este desenat tot de peisagistul Andre Le Notre la cererea lui Colbert, controlorul de finanțe ale lui Ludovic al XIV-lea.
Cum este foarte întins și variat, cu alei umbroase, sau largi spații deschise la soare, nu vom putea să ne săturăm niciodată să hoinărim prin el. Cum nu este o țintă turistică de rang național sau internațional „ne aparține” nouă, locuitorilor departamentului. Nu este aglomerat niciodată, avem totdeauna o senzație de intimitate cu parcul, cu copacii, cu aleile… Este adevărat că sunt și evenimente publice cu lume multă, dar noi le evităm. De exemplu, mâine este „Ziua Muzicii” (pe 21 iunie). Vor fi concerte organizate de departament dar, prin tradiție, în toate colțurile parcului formații de muzicieni sunt liberi să-și „desfășoare” talentele…
Pentru că povestesc plimbarea noastră prin Parcul Seaux v-aș face o mărturisire: în timpul unei plimbări la început de primăvară în acest parc, unde ne pierdeam privirile pe alei bine rânduite, mi-a venit pentru prima oară dorința să-mi fac un blog (atunci nici nu știam că s-ar numi așa) în care să împărtășesc câte ceva din aceste impresii pe care le trăiesc aici și acum. Cartea mea „O Româncă la Paris” relatează trăiri și crâmpeie din primii ani petrecuți în Franța. După cam cinci ani de Franța, am încetat brusc să mai povestesc. Ori, și acum și aici eu trăiesc momente tot atât de pline de viață, cu noi personaje și evenimente …
„Valea lupilor”
A doua zi am fost la „Valea Lupilor”. Este un domeniu întins cu vegetație bogată astfel deseori te crezi într-o pădure deasă.
A aparținut unui mare scriitor al literaturii franceze, Chateaubriand (1768-1848), precursor al romantismului.
Grădina este bogată de copaci splendizi:
Dintr-o dată Mohamed mă strigă căci a văzut o poartă care ne invita în altă grădină: „Insula Verde”. Din nou, alei bogate de tot felul de flori și plante, care mai de care mai sănătoase și puternice. Nu m-am putut abține să fotografiez frunzele verzi a unui arbore de magnolie în care izbugnea sănătatea…
Mohamed se intreabă ce i se întămplă: caută florile!
Dorind sa prelungim contemplația, ne-am așezat sub o umbrelă de frunze, în fața unui mic lac (murdar, sau „ecologic”) cu pești?!
De fapt propietatea a fost locuită de Jules Barbier (1899-1901) poet și dramaturg fecund, de academicianul Marcel Arland, iar în 1945 de pictorul Jean Fautrier (Numele de „Insula Verde” vine de la titlul unei picturi.
Jules Barbier este autorul (libretistul) principalelor opere ale lui Gounod, de exemplu Faust, Jeanne d’Arc, a scris libretul operetei „Les Contes d”Hoffmann” de Jacques Offenbach și libretul mai multor alte opere celebre.
Toate acestea le-am aflat și eu prin internet, odihnindu-mă sub umbrela de frunze privind cu coada ochilor la peștisori…
„Arboretum”
Plimbările noastre paradiziace nu s-au sfârșit. Cum spuneam, nu ne aflăm departe de aceste grădini miraculoase: în altă zi cu soare am vizitat cu plăcere, pentru a nu știu cîta oară, grădina „Arboretum”, care face parte de fapt de același domeniu al „Vaii Lupilor” (dar cum fiecare grădină are altă specificitate, le vizităm după dorință).
Grădina Arboretum seamană pe alocuri cu Grădina Cișmigiu din București
Sunt și locuri deschise, adevărate pajiști. Întâlnești și multe plante rare, chiar celebre căci aici și între plante sau copaci există competiții. (De exemplu în Grădina Bagatelle din „Bois de Boulogne” în această perioadă are loc concursul trandafirilor.)
Aici, în grădina „Arboretum”, se află copacul care a luat locul I printre toți copacii din Regiunea Pariziană. Nu mă miră că a câștigat „concursul” copacilor căci este într-adevăr impresionant : când te afli sub majestatea lui un sentiment de sobrietate intensă te străbate. Și…..ce este timpul?……
Acest arbore viu, sub care ne minunăm, are un timp atât de diferit de al nostru…Părem așa de lipsiți de însemnătate…
O Româncă la Paris 