Am să depăn câteva amintiri care mă leagă de Catedrala Notre-Dame: momente de nostalgie, seninătate și chiar amuzament.

Mai de mult, înainte ca nepoții mei să vină la Paris, mă simțeam foarte singură: nu aveam cu cine să sărbătoresc Paștele! (Cred că mulți dintre românii din diaspora trăiesc cu nostalgie intensă acest timp binecuvântat, dar neîmpărtășit cu nimeni).

I-am mărturisit lui Mohamed nostalgia mea și el, iubitor și întreprinzător, ia problema în mâini: „Îți trebuie ouă roșii? Se rezolvă! Îți trebuie miel de Paște? Se rezolvă! Îți trebuie slujbă solemnă ca la catedrala din București? Se rezolvă!”

Cum serviciul lui era în al 8-lea arondisment din Paris -nu departe de Biserica Rusă– a cumpărat dintr-o prăvălioara cu obiecte bisericești 3 pastile de colorat ouăle: roșu, galben și albastru (ca să-mi facă plăcere).

Într-un pliculeț de farmacie trei pastiluțe!!! Am râs, am plâns, – am sperat că se află în pastiluțe ceva puteri miraculoase – , dar, în final, ouăle mele doar s-au mânjit…Friptura de miel a fost reușită căci Mohamed este un foarte fin bucătar…

Cu slujba solemnă la Catedrala Notre-Dame a fost o altă poveste: când am ajuns acolo era o coadă extrem de lungă la Intrare (erau credincioși, erau turiști, – nu puteam să-mi dau seama!). Mohamed mă ia de mână spunându-mi: nu-ți fie teamă, vei intra! Eu sunt „derbedeul din Bab El Oued” (este vorba de un cartier din Alger). Cu simplitate și curaj intrăm în Catedrală pe poarta Exit. Mohamed mă instalează pe un scaun cu vizibilitate convenabilă și îmi șoptește: te aștept la barul din colțul catedralei!…

Liniștea locașului și simplitatea ceremoniei au consolat nostalgiile mele…

In alt an, mi-a fost dor de Slujba de Înviere de la miezul nopții – ca în bisericile din România. Din nou Mohamed ia lucrurile în mâini: „mergem în centru Parisului, mâncăm la restaurant și apoi ne ducem la slujba de Înviere la Notre-Dame„. Am fost zdruncinată auzind această invitație căci în tradiția creștină nu se merge la restaurant înainte de Slujba de Înviere! (Suntem încă în post…) Dar generozitatea lui Mohamed de a-mi face plăcere și de a împărtăși cu mine Noaptea Învierii la Catedrala Notre-Dame a împlinit toate așteptările mele.

Oricine va citi aceste rânduri va înțelege cât sunt de îndepărtate aceste amintiri… Catedrala Notre-Dame este acum o ruină în șantier total, restaurantele sunt închise, iar întâlnirile familiale în jurul prânzului pascal nu sunt recomandate. Nici ceva prăvălioare cu vopsea de ouă nu mai sunt…

Slujbele din noaptea Învierii au fost anulate.

La slujba din ziua de Paști mi-a fost însă teamă să merg. Povesteam „pe vremuri” cu atâta drag despre copiii și tineretul care umplu cu o vitalitate rară biserica din cartierul nostru! În zilele acestea de pandemie, această vigoare juvenilă o percep ca o amenințare…

Statul francez, deși se afirmă cu tărie ca fiind laic, ne-a transmis prin Televiziunea națională slujba de Înviere din minunata biserică Saint Eustache.

Azi și ieri